Domnia cantitatii si semnele vremurilor

Publicata in 1945, in atmosfera apocaliptica de dupa cel de-Al Doilea razboi Mondial, cartea a fost un succes atat de mare incat s-a epuizat in doua luni si a fost reeditata rapid de mai multe ori.„Lumea moderna”, abordata cu asiduitate in doua studii anterioare – Orient si Occident (aparuta in 1924) si Criza lumii moderne (aparuta in 1927) –, este din nou luata in discutie. Degradarea vizibila a societatii in toate aspectele sale este vazuta ca un stadiu necesar in ordinea fireasca a unui Univers ce tinde spre disolutie – dupa cum se considera in traditia orientala hindusa a varstelor umanitatii. Ultima dintre acestea, Kali Yuga este caracterizata in mod esential de aceasta „domnie a cantitatii”, care duce la triumful individualismului, materializarea tuturor activitatilor umane, preponderenta domeniului economic etc. Pe de alta parte, mitul cantitatii exclusive este demontat pas cu pas – nu este cu putinta sa gandim cantitatea separata de calitate, iar prezenta oricarui dram de calitate in absolut orice este marca Principiului care se afla chiar si in cele mai indepartate stadii ale manifestarii. Acest lucru face cu putinta redresarea, insa trecerea intr-un nou ciclu evolutiv se va putea face doar in ultimul stadiu al degradarii, atunci cand cantitatea extrema va trebui sa faca loc calitatii pentru un nou inceput.

Astazi, la peste sapte decenii de la aparitia acestei lucrari, constatam actualitatea mesajului acestui autor vizionar iar abordarea sa profunda si plina de speranta ne ajuta sa intelegem mai bine rostul zilelor pe care le traim.

*

„Concluzia care se desprinde cat se poate de clar din toate acestea este ca uniformitatea, pentru a fi posibila, ar presupune fiinte lipsite de orice calitati si reduse la a nu mai fi decat simple «unitati» numerice; si, de asemenea, ca o atare uniformitate nu este niciodata realizabila in fapt, ci ca toate eforturile facute pentru a o realiza, mai ales la nivelul domeniului uman, nu pot avea ca rezultat decat sa lipseasca fiintele, mai mult sau mai putin complet, de calitatile proprii si astfel sa faca din ele ceva care sa semene pe cat posibil cu simple masinarii, caci masinaria, produs tipic al lumii moderne, este ceea ce reprezinta, in cel mai inalt grad care s-a putut atinge, predominanta cantitatii asupra calitatii.”

„Revenind la problema monedei, va trebui sa mai spunem ca s-a produs, in aceasta privinta, un fenomen care este demn de a fi remarcat: anume ca, in momentul in care moneda a pierdut orice garantie de ordin superior, si-a vazut micsorata si valoarea cantitativa, sau ceea ce se numeste in jargonul «economistilor» «puterea de cumparare», diminuandu-se treptat, asa incat se poate concepe ca, la limita de care se apropie din ce in ce mai mult, isi va pierde orice ratiune de a fi, chiar si numai «practica» sau «materiala», si va trebui sa dispara de la sine din existenta umana.”

 *

„Este de la sine inteles ca neputandu-se suprima complet diferenta de aptitudini, aceasta educatie nu va avea acelasi rezultat pentru toti; dar este foarte adevarat ca, daca ea este incapabila sa dea anumitor indivizi calitati pe care acestia nu le au, ea este in schimb foarte susceptibila de a sufoca la ceilalti toate posibilitatile care depasesc nivelul comun; astfel «nivelarea» se realizeaza intotdeauna in jos, si nici nu se poate altfel caci ea nu este decat expresia tendintei inferioare, descendente, adica spre cantitatea pura care se situeaza mai jos decat orice manifestare corporala, nu numai sub nivelul ocupat de fiintele cele mai rudimentare, dar si sub acela pe care contemporanii nostri au convenit sa il numeasca «materie bruta», si totusi, pentru ca se manifesta simturilor, este inca departe de a fi cu desavarsire lipsita de orice calitate.”

„De vreme ce tot ceea ce este de natura pur umana nu ar putea, chiar din acest motiv, sa fie in mod legitim calificat drept traditional, nu poate exista, de exemplu, «traditie filosofica», nici «traditie stiintifica» in sensul modern si profan al acestui cuvant; si, bineinteles, cu atat mai mult nu poate exista «traditie politica» acolo unde lipseste orice organizatie sociala traditionala, cum este cazul lumii occidentale actuale.”

 

CUPRINS

INTRODUCERE           9
CUVANT - INAINTE          16

I. Calitate si cantitate          26
II. „Materia Signata Quantitate”          32
III. Masura si manifestare          40
IV. Cantitate spatiala si spatiu calificat          49
V. Determinatiile calitative ale timpului          56
VI. Principiul de individuatie          64
VII. Uniformitatea impotriva unitatii          69
VIII. Vechi meserii si industrie moderna          75
IX. Dublul sens al anonimatului          83
X. Iluzia statisticilor          90
XI. Unitate si „simplitate”          96
XII. Ura fata de secret          104
XIII. Postulatele rationalismului          111
XIV. Mecanicism si materialism          118
XV. Iluzia „vietii obisnuite”          124
XVI. Degenerarea monedei          131
XVII. Solidificarea lumii          137
XVIII. Mitologie stiintifica si vulgarizare          144
XIX. Limitele istoriei si ale geografiei          153
XX. De la sfera la cub          162
XXI. Cain si Abel          169
XXII. Semnificatia metalurgiei          178
XXIII. Timpul transformat in spatiu          185
XXIV. Catre disolutie          191
XXV. Fisurile marelui zid          198
XXVI. Samanism si vrajitorie          204
XXVII. Reziduuri psihice          213
XXVIII. Etapele actiunii antitraditionale          220
XXIX. Deviere si subversiune          226
XXX. Rasturnarea simbolurilor          232
XXXI. Traditie si traditionalism          239
XXXII. Neospiritualismul          247
XXXIII. Intuitionismul contemporan          253
XXXIV. Efectele negative ale psihanalizei          261
XXXV. Confuzia dintre psihic si spiritual          270
XXXVI. Pseudoinitierea          276
XXXVII. Inselatoria „profetilor”          288
XXXVIII. De la antitraditie la contratraditie          297
XXXIX. Marea parodie sau spiritualitatea pe dos          304
XL. Sfarsitul unei lumi          313