Vecernie la amiaza

Nu știu cât de mult voi putea împlini așteptările unor oameni de bună credință în legătură cu miracolul dacic. Dar sunt sigur că voi ridica vălul nepăsării de pe trecutul nostru, uitat cu bună știintă, pe care îmi doresc să-l întorc tinerilor sub forma lacrimei menită să le frigă palma atunci când adăpostesc în căușul ei țărâna binecuvântată a acestui colț de rai ca într-un giulgiu din flori de măr.

Mă voi strădui să privesc, dintr-un timp care nu mai este, fiecare aripă frântă, fiecare vreme căzută, fiecare gând rămas fără gând, până voi izbuti să strig: ”Dezbracă-mă, Doamne, de ei și de mine”!

Florin Horvath