Esenta stiintei milenare yoga

„Corpul are nevoie de celălalt. Sufletul tău are nevoie de solitudine. Aici e problema. Sufletul tău poate rămâne singur – e un pisc himalayan care stă singur sub cer. Sufletul tău evoluează atunci când e singur, dar corpul are nevoie să relaționeze. Corpul are nevoie de mulțimi, de căldură, de cluburi, societăți, organizații. Oriunde te afli împreună cu mulți oameni, corpul se simte bine. Într-o mulțime, sufletul tău se poate simți înfometat fiindcă el se hrănește cu solitudine, dar corpul tău se simte bine. În solitudine, sufletul tău se hrănește perfect, dar corpul începe să se simtă flămând de relații.

Dacă nu înțelegi lucrul acesta în viață, vei deveni foarte, foarte neferici, în mod nenecesar. Dacă înțelegi asta, creezi un ritm. Împlinești nevoia corpului și împlinești și nevoia sufletului. Uneori intri în relație, alteori ieși din ea. Uneori trăiești împreună cu celălalt, alteori trăiești singur. Uneori devii un pisc – absolut singur, așa încât însăși ideea de celălalt e absentă. Acesta este ritmul.

Dar când cineva ajunge la solitudine, iar centrul de interes al conștiinței se schimbă... Despre asta este yoga: cum să muți centrul de interes de la corp la suflet, de la materie la non-materie, de la vizibil la invizibil, de la cunoscut la necunoscut și de la lume la Dumnezeu. Nu contează în ce termeni formulezi asta; ideea e că e o schimbare a centrului de interes. Când acesta s-a schimbat complet, yoghinul e atât de fericit în solitudinea lui, atât de extatic încât, treptat, nevoia de a fi împreună cu alte corpuri dispare.”