Cronicile domnisoarei Poimaine 2. In cautarea lui Akum

Mii de clipe și secunde! În Regatul Timpului, peste liniștea temporară, vine tăvălugul care nu lasă pe nimeni să-și încetinească clepsidra nici măcar un moment. Prezentul e frumos și inocent numai cât ai zice „Akum“, dar apoi trecutul lui Tempus Întâiul, profețiile lui Ceas Rău, impostori și amenințări cât se poate de reale vin asupra familiei nobile a Regatului Timpului.

Toți se-ntreabă unde a dispărut băiețelul Domnișoarei Poimâine și al lui Vreodată. Nici îndrăgostita năzdrăvană Domnișoară Mâine nu se știe pe unde e. Iar o domniță misterioasă cu pălărioară și bucle argintii își face apariția dintr-un tărâm care nici măcar nu apare pe hartă – Pădurea Atemporalilor. Din mlaștina unde fusese aruncată, se întoarce și Niciodată, și acum tot plină de surprize.

ADINA ROSETTI povestește despre carte:

Încă de când am pus punct primului volum al Cronicilor, am știut că Domnișoara Poimâine va deveni mamă, iar copilul ei va avea un talent special. Un talent care, cel puțin la început, va fi privit ca un soi de blestem sau dizabilitate. Auzim mereu că e bine să „trăiești în prezent”, dar ce-ar fi dacă asta chiar s-ar întâmpla cu adevărat? Cum ar fi să nu poți cunoaște decât clipa prezentă și efemeră, să nu poți simți și percepe nici ceea ce s-a dus, nici ceea ce va să vină? Să trăiești complet în afara trecutului și viitorului, să nu ai amintiri, să nu-ți faci niciun fel de planuri.

Viața să-ți fie un prezent continuu și imediat. Așa s-a născut Akum, un băiețel cu totul și cu totul special, care nu-și poate recunoaște părinții, uită care e mâncarea lui preferată și trebuie să fie supravegheat în permanență. Akum e fericit așa cum e, căci neavând amintiri, nu are nici regrete, iar viitorul, această sursă permanentă de speranțe, dar și de angoase, nu există pentru el. Însă mama lui, Domnișoara Poimâine, nu poate accepta această idee și caută cu disperare o cale să-l „vindece”.