Ultima reduta a iernii

La inceputul anului 1942, nazistii pierdeau, unul cate unul, teritoriile cucerite in cei peste trei ani de razboi. Ofensiva sovietica in Est si recucerirea Nordului Africii in sud, dar si amenintarea unei debarcari aliate pe coastele Europei de Vest le aduceau in fata, pentru prima data, spectrul infrangerii. Disperarea ii impinge la acte dincolo de orice inchipuire: au nevoie de arma suprema, o bomba care sa distruga un oras intreg, sa ucida sute de mii de oameni dintr-o singura lovitura. Dar aceasta arma nu poate fi construita fara un ingredient foarte rar si extrem de greu de obtinut: apa grea, un compus fabricat de o singura uzina din lume, Norsk Hydro-Vemork. Pentru acest elixir vor ocupa o tara, vor incerca sa supuna o natiune. Doar ca natiunile nu sunt simple stegulete de hartie pe harta unei lumi gata de a se prabusi in sclavie. Dincolo de efortul documentar evident, de acuratetea prezentarii datelor stiintifice si a faptelor istorice, Neal Bascomb umanizeaza naratiunea, care devine aproape un pastel, trist dar de o vitalitate exloziva. Autorul citeaza din jurnalele personale ale protagonistilor si din scrisorile trimise de acestia familiilor. Un grup de tineri norvegieni se lanseaza, in numele libertatii propriei tari si a intregii lumi, intr-o lupta inegala, cu un Ei sunt eroii acestei extraordinare povesti care te tine cu sufletul la gura. Luni de zile, ratacind in pustiul inghetat al Norvegiei, dormind flamanzi si uzi sub cerul liber, in viscol, mergand zilnic zeci de kilometri pentru a aduna muschi si licheni cu care sa se hraneasca, urmariti si tradati uneori chiar de propriii concetateni, ei reusesc sa zdrobeasca visul de marire al lui Hitler, distrugand uzina de apa grea. Aici nu este povestea luptei dintre David si Goliat. Ar fi prea putin pentru a descrie sacrificiul acestor oameni. Lumea este astazi mai buna, poate, si datorita lor. Aceasta carte nu le este dedicata exclusiv iubitorilor istoriei, ci tuturor celor carte inteleg ca, de cele mai multe ori, niste oameni simpli, putini la numar, au putut schimba lumea prin sacrificiul lor. O poveste pe care o incepi cu ochelarii pe nas si o termini fara, pentru a-ti putea sterge lacrimile.