Muntele tacerii:in cautarea spiritualitatii ortodoxe

Lucrarea „Muntele tacerii” face parte din ceea ce am putea numi „trilogia atonita” a sociologului american de origine cipriota Kyriacos C. Markides, profesor la Universitatea din Maine.

Calatorind vreme indelungata in intreaga lume in cautarea unei ghidari spirituale autentice, autorul il intalneste in final pe „parintele Maximos”, un duhovnic charismatic, fost Protos (guvernator) al Sfantului Munte Athos si totodata ucenic direct al unuia dintre cei mai sporiti „batrani” (Geronda) ai secolului trecut: Sfantul Paisie Aghioritul.

Sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Maximos, „batran” in intelepciune, dar tanar de ani, autorul desluseste pas cu pas tainele „Caii Intreite” isihaste, fiind instruit in paza gandurilor, Rugaciunea lui Iisus si multe alte subiecte care tin de nevointa crestina (askesis).

Departe de a avea un ritm monoton si un ton arhaic, care poate fi uneori intalnit in lucrarile de acest gen, acest „jurnal isihast” este scris intr-un ton alert, modern, adresandu-se plin de intelegere laicului dezorientat al acestui mileniu, fie el si ateu pentru moment, urmarind sa-l convinga ca spiritualitatea autentica (dincolo de dogme si superstitii), spiritualitatea vie a Inimii, poate fi gasita si in propria sa vecinatate, nu neaparat pe meleaguri straine.

O lectura captivanta, plina de intelepciune si umor fin, continand si povestiri uluitoare despre marii practicanti contemporani ai spiritualitatii atonite.

*

„Am fost foarte interesat de acest text [«Muntele tacerii»] si am invatat multe lucruri din el. [Lucrarea] constituie o excelenta privire de ansamblu a invataturilor spirituale si ascetice ale traditiei ortodoxe, fiind [scrisa] intr-un stil viu, care ajunge si la inimile acelor oameni care nu citesc [de obicei] expozeuri teologice [complicate]. Fie ca ea sa faca tuturor cat mai mult bine!”

– Episcopul ortodox Kallistos Ware, profesor de religie la Oxford University

Calatoria sufletului spre Dumnezeu trebuie sa treaca prin trei stadii identificabile distincte. Mai intai, este stadiul de Catharsis sau purificarea sufletului de patimile egoiste. Urmeaza apoi stadiul Fotisis, iluminarea sufletului, un dar al Sfantului Duh, dupa ce sufletul a suferit purificarea.

In sfarsit, urmeaza stadiul Theosis, unirea cu Dumnezeu, ca destinatie fi nala si camin ultim al sufletului omenesc. Ultimele doua stadii sunt imposibil de atins fara ca sufletul sa treaca mai intai prin flacarile Catharsisului, purificandu-se de patimile egoiste.

Concentrandu-ne in primul rand asupra lumii materiale, pierdem legatura cu Cerul. Pierdem relatia cu Dumnezeu, de care s-au bucurat Adam si Eva inainte de Cadere sau Fiul Risipitor inainte de a se hotari sa paraseasca palatul cerurilor. Aceasta ruptura se afla in inima dilemei noastre existentiale.

Cea mai importanta dintre rugaciuni este Efche, invocarea repetitiva a numelui lui Hristos: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluies-te-ma”.

Retine ca participarea la Tainele si la traditia Bisericii este o forma de hrana spirituala, care patrunde in lumea noastra interioara si da sufletului puterea sa respinga gandurile negative.

Acest gen de lucrare spirituala este ceea ce numim intr-un cuvant „asceza” (askesis) si inseamna: rugaciune, post, spovedanie, impartasanie, studierea cuvantului lui Dumnezeu si a vietilor sfintilor, veghea nocturna etc.

Toata aceasta lucrare duce la intarirea sufletului care este imbratiisat de harul lui Dumnezeu. Aceasta este calea pe care porneste sufletul pentru a dobandi sanatatea spirituala.

Kyriacos C. Markides