Hesperus (edita a II-a)

Prefaţă de Mircea Eliade

„După mulţi ani, cunosc Arta Transformării atît încît să pot compune un concert. Dar la început eram ca un şcolar naiv care învăţa rudimentele muzicii: tot ceea ce ştiam era că muzica există. Nu vreau să crezi că pentru acela care stăpîneşte Arta n-ar exista nici o «realitate». Dimpotrivă, există lucruri date: minţile umane. Fiecare dintre ele se diferenţiază de celelalte în măsura în care nu pătrunde într-o unitate inteligibilă. Un grup uman este salvat dacă un singur membru al lui devine Maestru al Artei. Ce se întîmplă în acest caz cu ceilalţi? În aparenţă, nimic. Li se deschid cîteva căi şi o singură soluţie pentru fiecare: visul lui. Omul aspiră către Artă prin vis.” (Ioan Petru Culianu)

„Ar fi interesant de ştiut dacă intima cunoaştere a credinţelor, ideilor şi tehnicilor religioase a pregătit – sau provocat – tema centrală din Hesperus. Un tînăr savant, stăpîn pe mai multe mitologii, a resimţit nevoia imperioasă de a scrie un roman care este în acelaşi timp o operă ştiinţifico-fantastică şi o «călătorie filozofică» într-o lume paralelă, construită prin magia naraţiunii. Cu alte cuvinte, ni se povesteşte cum un anumit univers a venit la fiinţă, şi tot ce s-a petrecut după «creaţia» lui. Aventurile acestor personaje ale viitorului au o structură mitologică, fără ca totuşi să repete ori să adapteze mituri europene ori exotice.” (Mircea Eliade)