Eseuri existentiale

De ce ESEURI …?
Pentru ca lucrarea de fata cuprinde studii de proportii reduse, fara pretentia de a epuiza subiectele tratate, asupra unor lipsuri, deficiente, naravuri sau metehne, vicii ale lui homo sapiens, adica a omului destept, inteligent, superior, contemporanul nostru, care ... suntem noi.
Invocand povata poetului roman Horatiu (65-8 i.Hr.), Nil admirari, vom afirma ca nu trebuie sa ne miram, de nimic, dar nici sa ne lasam stapaniti de tulburare si covarsiti de emotie, indiferent ce s-ar intampla – conditie a fericirii noastre ...
Sa acceptam cuminti ca exista obiceiuri, deprinderi, purtari, atitudini, care nu ne fac cinste, dar care ne insotesc permanent, fac parte din noi si le intalnim zilnic in repetabilitatea lor. Ne referim la prostie si la derivatele ei: barfa, invidia, lenea. Aceasta din urma este consecința unui anumit gen de prostie, ce conduce la barfa. Leneșul, din lipsa de preocupari, educative, instructive, eficiente, creatoare, discuta despre alții, pe la spate, ii barfește, ii calomniaza, ii uraște. Desigur barfa presupune o oarecare „știința”, „cultura”, „educație”, o „stapanire” a artei vorbirii. Omul este „geaman” cu oricare din „fenomenele” respective, poate chiar cu toate, de vreme ce fiecare individ, mai mult sau mai puțin, face prostii, se comporta prostește, este predispus la leneveala și la barfa, la aceasta din urma devenind uneori, nu doar participant pasiv, ci și unul activ. Invidia și rautatea sunt pe aproape, se „invart” in jurul leneșului-barfitor