Cartea neispravirii

... in fiecare an, pe data de 25 iulie, stațiunea Băile Olănești se sufocă de turiști veniți din aproape toate colțurile lumii: Sydney, Cairo, Moinești, New Mexico, Medgidia, Kuala Lumpur, Buenos Aires, Arad, Tübingen, Napoli, Chicago, Madrid, Caracas, Islamabad, Wellington, Bloemfontein și Chișinău.
 Nu lasă să se observe că se cunosc între ei, sosesc separat, în grupuri de câte doi-trei, unii cu autoturismele personale, alții cu avionul, apoi cu trenul până la Râmnicu Vâlcea, iar de acolo cu o linie de autobuz.
 Cu toții fac parte din secta Deznodătorilor, despre care se știe că a luat naștere cândva prin anii ’30 ai secolului trecut chiar aici, când în stațiune ar fi sosit într-un cantonament de două săptămâni echipa de fotbal Zimbrul Piatra Neamț, antrenată pe atunci de domnul Saul Moser, profesor de filozofie la un liceu în orașul de sub Pietricica.
 Deznodătorii din ziua de azi sunt în mică parte urmașii direcți, nepoții, strănepoții sau fiii deznodătorilor de atunci, a căror doctrină se răspândise în lumea întreagă în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, când părăsiseră pe rând localitatea natală și țara, mai întâi din cauza ocupației germane, iar pe urmă a celei rusești și trăi seră în exil doar cu credința în deznodat, care le fusese insuflată...
 ... ceva mai târziu, pe la mijlocul anilor ’70, unii răuvoitori au spus că ritualul acela n-ar fi fost altceva decât o manipulare psihologică rudimentară, fiindcă inițial constase doar în obligarea fotbaliștilor să deznoade șireturile de la toate ghetele echipei, pe care, în dimineața de dinaintea partidei amicale cu Ripensia Timișoara, le găsiseră în vestiar formând o adevărată rețea, asemănătoare plaselor de pescuit.
Zimbrul câștigase cu totul surprinzător acel meci, cu un neverosimil scor de 8-2, iar de atunci ritualul deznodatului se extinsese, în rândul familiilor și al prietenilor fotbaliștilor amatori, de la șireturi la tot ce putea fi înnodat: mâneci de cămașă, craci de pantaloni, șosete, baiere de căciulițe, prosoape, cearșafuri, curele, cabluri, juvelci.
Așa a apărut secta Deznodătorilor. Conform credinței lor, a deznoda e un act de creație, asemănător celui prin care lumina a fost despărțită de întuneric, apele de pământ, peștii de păsări, mamiferele de reptile, femeia de bărbat, iar succesivele diviziuni sociale ale muncii au condus la progresul din ziua de azi și așa mai departe.
Pentru Deznodători, există întotdeauna un „și așa mai departe“, fiindcă ei nu văd creația ca pe un act finit, care s-a terminat odată, demult, ci, dimpotrivă, ca pe un proces care continuă...