Benedictus Deus - Tratate si Predici

Inaltimea ideilor, puritatea si eleganta expresiei din scrierile si predicile sale, precum si atitudinea sa profund religioasa potentata de un patos cu totul deosebit, i-au asigurat o binemeritata faima in epoca, Eckhart fiind supranumit "Sfantul maestru care pretutindeni predica adevarul" sau "Maestrul caruia Dumnezeu nu-i ascunde nimic". Data uitarii o vreme, redescoperita la inceputul sec. al XIX lea, doctrina eckhartiana si-a pus amprenta asupra gandirii moderne (Hegel, Schopenhauer) si continua si in prezent sa exercite o atractie inconjurata de mister.

Teolog, filosof si mistic, depasindu-si cu mult contemporaneitatea in profunzimea viziunii teoretice si metafizice, Johannes Eckhart von Hochheim (1260‑1328), sau, asa cum este indeobste cunoscut, Meister Eckhart, este probabil reprezentantul cel mai de seama al marelui curent spiritual crestin numit „mistica renana” (care include si alte nume importante precum: Hildegarde von Bingen, Henri Suso, Jean Tauler sau Jan van Ruysbroeck).

In prezenta lucrare au fost adunate atat tratatele sale importante: Invataturile spirituale, Cartea Consolarii Divine (o capodopera a spiritualitatii crestine si – indraznim sa spunem – universale), Despre omul nobil si Despre detasare, cat si 43 dintre predicile sale.

Subtil, original, indraznet in afirmatii (ceea ce i-a atras si unele suspiciuni de erezie, sanctionate inclusiv de o bula a papei Ioan al XXII-lea, In Agro Domini), Meister Eckhart ne poarta in intimitatea cea mai profunda a sufletului nostru, loc de intalnire cu Dumnezeu, sursa a marilor inspiratii si salas al pacii. O face cu claritate, cu blandete si cu autoritatea cuiva care vorbeste dintr-o bogata experienta contemplativa.

Parcurgand cu rabdare si cu deschidere interioara aceste pagini cititorul se poate imbogati cu o viziune de o vastitate ce depaseste limitele confesionale, fiind purtat in lumea de taina si minunare a Adevarului.

*

„Omul trebuie sa-L vada pe Dumnezeu in toate lucrurile si sa se deprinda sa-L aiba fara incetare prezent pe Dumnezeu in spiritul, in faptele si in iubirea sa. Gandeste-te care sunt nazuintele tale in fata lui Dumnezeu, fie ca esti la biserica, fie in odaia ta. Pastreaza o stare de spirit cat mai potrivita; pastreaz-o chiar si printre oameni, in tumultul si multimea lor.”

„Cand omul iese din el insusi prin supunere si se abandoneaza, Dumnezeu este constrans sa patrunda in el, caci, daca acest om nu vrea nimic pentru sine, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru acest om in acelasi fel ca si pentru sine insusi. Atunci cand ma lepad de vointa mea pentru a ma incredinta superiorului meu si cand nu mai doresc nimic pentru mine insumi, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru mine, caci, daca El ma nesocoteste, se nesocoteste pe Sine insusi”.