Viata dincolo de granita

Romanul Viata dincolo de granita, tulburatoarea poveste de dragoste a unei israeliene cu un palestinian, a atras inca de la aparitie atentia oficialitatilor israeliene. Mai multi profesori din Israel au propus introducerea cartii in programa scolara, insa, din pricina subiectului acesteia, Ministerul Educatiei a respins propunerea, invocind argumentul ca „relatiile intime dintre evrei si neevrei ameninta identitatea nationala”.

 

Intr-o zi friguroasa de toamna newyorkeza, tinara Liat il intilneste intimplator pe Hilmi. Ea e israeliana din Tel Aviv, iar el, palestinian nascut in Hebron. Acolo, in America, departe de conflictele dintre popoarele lor, dar si de soarele cald al Orientului, la care viseaza necontenit, cei doi se indragostesc unul de altul. Isi traiesc iubirea pe termen scurt intr-un timp suspendat si intr-un univers doar al lor, cu o inflacarare deznadajduita, stiind ca nu vor putea ramine impreuna. Din cind in cind, stereotipul etnic si umbra conflictului de acasa se strecoara intre ei. Dar cind Liat revine in Tel Aviv, cu sentimentul despartirii definitive, afla ca si Hilmi urmeaza sa se intoarca pentru o vreme acasa, in Ramallah. Dincolo de filonul autobiografic si de controversele politice pe care le-a declansat in Israel, Viata dincolo de granita este un roman de o mare complexitate psihologica despre forta nestavilita a iubirii, dar si despre prejudecatile ce caracterizeaza societatea contemporana.

 

„Iata o carte care m-a impresionat... Nici macar tragedia celor doua popoare nu umbreste povestea de dragoste din roman, construita cu eleganta, cu precizie, cu o remarcabila finete.” (Amos Oz)

 

„Viata dincolo de granita a fost mai intii subiectul unor polemici si controverse indirjite, apoi un simbol al libertatii si progresului, dupa care, iata, a devenit un bestseller.” (The New York Times)

 

„Rabinyan este o scriitoare generoasa, iar la ea personajele sint mai importante decit orice altceva. E, evident, foarte meticuloasa, insa nimic din scrisul sau nu pare fortat, ceea ce o diferentiaza de autorii pentru care scrisul nu inseamna decit mestesug.” (Haaretz)