Ultimul mohican

Ultimul mohican, romanul istoric al lui James Fenimore Cooper (1789 — 1851), a fost publicat pentru intaia data in ianuarie 1826 sub titlul Last of the Mohicans, a Narrative of 1757, la editura J. Miller din Londra, iar in aceste aproape doua veacuri a devenit unul dintre cele mai citite romane din literatura americana. Ultimul mohican se desfasoara pe fundalul masacrului de la Fort William Henry, din timpul razboiului francez si indian. Acestea sunt „faptele" in jurul carora Cooper, primul romancier american cu o notorietate ce avea sa treaca dincolo de ocean, construieste povestea incitanta a unei aventuri in salbaticie. Puternic influentat de drama captivitatii bastinasilor, prozatorul a creat un model narativ pe care multi autori americani l-au calchiat. Ganditi-va numai la seria lunga a westernurilor. Pionierul vestului, Natty Bompo, aparuse deja, la batranete, in Pionierii (1823). In Ultimul mohican, el este infatisat ca Hawkeye, un cercetas in floarea varstei care lucreaza pentru britanici alaturi de doi bastinasi Delaware, Chingachgook si fiul sau, Uncas. Ei le intalnesc pe Cora si pe Alice Munro, fiicele unui colonel britanic, si pe parcursul romanului le salveaza din captivitate, escortandu-le in siguranta, sau le urmaresc prin pustietate. ( Lucian Pricop)