Superficialii

Candva prin 2007, un sarpe de indoialaƒ s-a strecurat taras in info-paradisul meu. Am inceput saƒ bag de seamaƒ caƒ internetul exercita asupra mea o influentaƒ mult mai puternicaƒ si mai complexaƒ decat o faƒcuse vreodataƒ vechiul meu PC. Nu era doar faptul caƒ staƒteam atat de mult timp cu ochii atintiti la un monitor. Nu era doar faptul caƒ atat de multe dintre obiceiurile si rutinele mele se schimbau pe maƒsuraƒ ce deveneam tot mai deprins cu, si tot mai dependent de, site-urile si serviciile de pe net. Chiar felul in care functiona creierul meu paƒrea saƒ se schimbe. Atunci a inceput saƒ maƒ preocupe incapacitatea mea de-a da atentie unui lucru mai mult de cateva minute. La inceput am socotit caƒ problema era un simptom de atrofiere a mintii la varsta mijlocie. Insaƒ creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna. Era flaƒmand. Cerea saƒ fie hraƒnit asa cum il hraƒnea internetul si cu cat inghitea mai multaƒ hranaƒ, cu atat foamea sporea. Chiar si atunci cand nu eram langaƒ un computer, tanjeam saƒ-mi verific mailul, saƒ dau clic pe diverse linkuri, saƒ fac ceva googling. Voiam saƒ fiu conectat. Nicholas Carr