Portretul lui Dorian Gray
de Oscar Wilde
Cea mai înaltă, precum şi cea mai joasă formă de critică este o formă de autobiografie. Cei care găsesc înţelesuri urâte în lucrurile frumoase sunt corupţi fără a avea vreo urmă de farmec, ceea ce reprezintă un defect major.
Cei care găsesc semnificaţii frumoase în lucrurile frumoase sunt cei cu adevărat cultivaţi. Pentru aceştia există speranţă pe lume. Aceştia sunt cei aleşi, pentru care lucrurile frumoase înseamnă frumuseţe în stare pură.
Nu există cărţi morale sau imorale. Cărţile sunt scrise bine sau prost, atâta tot.... Intră fără zgomot, încuind uşa în urma sa, după cum îi era obiceiul, şi înlătură cuvertura violetă de pe portret. Imediat, lăsă să-i scape un ţipăt de durere şi de indignare. Nu putea detecta nicio schimbare, cu excepţia faptului că ochii aveau acum o strălucire de viclenie, iar gura era încadrată de o cută curbată, trădând ipocrizia. Portretul era în continuare oribil – mai oribil, dacă era cu putinţă, decât înainte – iar roua stacojie care păta mâna portretului părea mai vie, ca şi cum ar fi fost împrospătată de sânge abia vărsat. Apoi începu să tremure. Oare doar vanitatea îl împinsese să ducă la capăt această faptă bună? Sau dorinţa de a încerca o senzaţie nouă, aşa cum sugerase lordul Henry, cu un hohot batjocoritor? Sau pasiunea aceea de a juca un rol care ne face uneori să facem lucruri mai nobile decât suntem noi? Sau, poate, toate acestea? Şi de ce era pata roşie mai mare decât înainte? Părea să se fi strecurat, ca o boală teribilă, peste degetele acelea ridate. Era sânge şi pe picioarele tabloului, ca şi cum lichidul acela ar fi picurat – era sânge chiar şi pe mâna care nu ţinuse cuţitul.
| Data aparitie | 2012 |
| Editie | Editia I |
| ISBN | 978-606-8395-18-0 |
| Loc aparitie | Bucuresti |
| Numar de pagini | 276 |
| Tip coperta | Necartonat |
| Autor | Oscar Wilde |
-
-
-
-
- 10%
