Pianistul

"Tema centrală a operei mele, explica scriitorul, este clasica reflecţie asupra învinşilor şi a învingătorilor. Am analizat aici diferenţele care există între a obţine un succes social şi unul moral, deoarece învingătorii pot fi, moralmente, adevăraţii perdanţi. Un pianist cânta într-un club de noapte. Scena este Barcelona anilor 1984, marcată de victoria socialismului în alegeri şi de o nouă generaţie aflată la putere, care nu se hrăneşte cu iluzii: Luisa, Fisas, Schubert, Ventura... Rossell. Pianistul este o figură anonimă şi martorul unei istorii brăzdate de insuccese şi înfrângeri. Pentru el a existat cândva un alt timp: o Barcelona a anilor 1940, când se simţea parte dintr-o dorinţă colectivă de renaştere naţională. Şi mai erau anii 1936, ani de speranţă, dragoste şi luptă, când el şi Doria "câştigătorul" păreau a fi doi muzicieni cu un viitor promiţător...