O istorie in epistole a exilului romanesc 1939-1940, 1943-1950, 1952-1957

„Volumul de faţă se deschide sub atmosfera anului 1939, cu o scrisoare adresată lui Grigore Gafencu de către Mircea Djuvara care exprimă, în fraze puţine şi scurte, dar atotcuprinzătoare, starea de profundă îngrijorare şi preocupările reprezentanţilor României în afara graniţelor ţării, într-un context internaţional tumultuos, faţă de raporturile pe care România era de dorit să le stabilească cu Germania: „Azi este însă pentru noi un moment şi grav şi propice, pe care nu trebuie să-l pierdem. O mare nervozitate domneşte în această clipă în sferele dirigente germane, nervozitate care ne poate fi fatală, dacă nu suntem extrem de atenţi şi de curtenitori faţă de guvernul german. (...) Germania este gata să dezlănţuie un conflict în care Polonia şi România ar fi primele victime, dacă i-am înfăţişa pretextul unui gest inamical. (...) trebuie să ne rezervăm o atitudine neutră şi chiar amicală faţă de Germania, cu care ar fi chiar bine să intrăm în oarecare negocieri, dacă nu vrem să fim tocmai noi pretextul dezlănţuirii unui conflict pe care şi apusenii, ca şi noi, vrem, cu orice preţ, să-l evităm; e singura speranţă a păcii pentru clipa de faţă.