Marele Gatsby, Editura Humanitas

Odata cu noul meu roman m-am cufundat cu totul intr-o opera de creatie pura [...], in imaginarea neintrerupta a unei lumi reale si totusi stralucitoare.“ (F. Scott Fitzgerald, in scrisoarea catre editorul Maxwell Perkins, cca 10 aprilie 1924)

„Jay Gatsby, un simbol al povestii americane de succes, vrea sa recupereze trecutul si paradisul pe care le asociaza cu prima lui iubire, Daisy Buchanan. Este amagit de un vis care se dovedeste nedemn de el, iar Fitzgerald inalta caderea lui Gatsby la nivelul unui mit american esential. Romanul se incheie cu unul dintre cele mai sugestive pasaje lirice din literatura: «Gatsby crezuse pana la urma in luminita aceea verzuie, intr-un viitor frematator, care se indeparteaza insa cu fiece an in fata noastra. Ne-a scapat o data, dar ce importanta are... maine o sa fugim mai repede, ne vom intinde bratele mai departe... Si tot asa, pana intr-o dimineata... Si tot asa, trecem de la o zi la alta, barci impinse de curent, impinse fara incetare, tot mai inapoi, in trecut».

In Marele Gatsby, Fitzgerald realizeaza ceea ce nu va mai face in toata cariera sa ulterioara: o satira a moravurilor contemporane care contine adevarurile – personale si sociale – cele mai profunde. Daca subiectul predilect al lui Hemingway este razboiul, al lui Fitzgerald este Visul american si tradarea acestuia, subiect care face conexiunea intre viata privata a scriitorului, cariera lui si cartile sale intr-un intreg tematic. Fitzgerald ramane principalul cronicar al puterii seducatoare a bogatiei si faimei. Nici un alt scriitor american nu s-a pozitionat asemenea lui – chiar in adancul sufletului american.“ (Daniel S. Burt)

„Cred ca romanul este o minune.“ (Maxwell Perkins, in scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 14 noiembrie 1924)

„L-am citit insa de trei ori. Nu sunt catusi de putin influentat de comentariul dumneavoastra despre mine cand afirm ca m-a interesat si m-a miscat mai mult decat orice nou roman, fie englez sau american, pe care l-am parcurs de cativa ani buni. Cand voi avea timp mi-ar placea sa va scriu mai pe larg si sa va spun exact de ce cred ca este o carte atat de remarcabila. De fapt, cred ca este primul pas inainte pe care l-a facut proza americana de la Henry James incoace.“ (T.S. Eliot, in scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 31 decembrie 1925)