Macho Man

Moritz Netenjakob, născut în 1970, este unul dintre cei mai apreciați autori germani de comedie. 
Este scenarist de seriale de televiziune – Anke, Dr. Psycho, Stromberg – și redactor-șef al unor emisiuni ca „Die Wochenshow“ și „Switch“. A primit Premiul Grimme în 2006. Multe dintre starurile scenelor germane, printre care Cordula Stratmann, Hella von Sinnen și Rüdiger Hoffmann, își comandă programele de la el. Publicul și criticii au primit cu entuziasm spectacolele sale de cabaret, „Multiple Sarkasmen“ și „Meine dicke freche türkische Familie“ (Familia mea de turci grași și insolenți).

C U M   E   S Ă   F I I   M A C H O
D I N   P Ă R I N Ț I   F L O W E R - P O W E R ? !

O scânteietoare comedie și cea mai veche întrebare: cum să te porți cu femeile?
Între două lumi, de la fraier la macho, de la shaorma la BMW decapotabil, complet apolitic și desăvârșit de bine mulat pe realitate.

Ce noroc cu un titlu atât de bun, altfel am fi putut pierde un roman di granda! De unde atâta umor în Germania?!
Şi nebunia continuă în volumul următor: Boss.


„– Costumul face în mod normal 500, dar scad 20% rabatul normal, pe urmă încă 50% rabat de familie, pe urmă 30% rabat de final de sezon, plus 19% TVA, pe urmă pantofii, normal 150, să zicem 100, pe urmă 10% rabat normal, 30% familie, 15% final de sezon, plus 19% TVA, tricoul, normal 60, să zicem 40, pe urmă 15 normal, 30 familie, 25 final, 19 TVA, iar chiloții sunt darul meu de logodnă, pe urmă din total mai scădem 10 euro rabat de client nou, în total face 228 euro 65, zicem 220. 
Mi se părea o ofertă bună și am vrut să-i dau cardul, însă Cem m-a oprit și am asistat, în postura de martor mut, la următoarea negociere: 
– 220? Ce? Ești nebun? Nu-i un pârlit de turist, ci membru al familiei. 
– Hei, ai idee cât m-a costat să cumpăr lucrurile? 
– Da. Eram aici când a venit furnizorul. 
– A, da, corect. 
– Și atunci, cât? 
– 100. 
– 50. 
– 90. 
– 50. 
– 80. 
– 50. 
– Vallaha, ești de groază. OK, ultima mea ofertă: 51.
[…]
Nu peste mult timp, stăteam cu tatăl și cu fratele lui Aylin la masa încărcată de Aylin și de mama ei din belșug: un coș mare cu lipii, un coș cu covrigi cu susan, două boluri mari cu orez, o farfurie cu chiftele, o farfurie cu frigărui de carne, un bol cu fasole mare albă, un bol cu fasole verde, un bol foarte mare (cam cât un bazin de apă pentru copii) cu salată, o farfurie cu pizza turcească, o farfurie de börek (foietaj), o farfurie de sigara böreği (foietaj în formă de havană), câte un castron cu măsline verzi mici, măsline verzi mari, măsline verzi mijlocii, măsline negre mici, măsline negre mici zbârcite, măsline negre mari, măsline negre mari zbârcite, măsline negre mijlocii, măsline negre mijlocii zbârcite, un castron cu ardei verzi umpluți cu brânză de oaie, un castron cu ardei roșii umpluți cu brânză de oaie, o farfurie cu gogoșari umpluți, o farfurie cu vinete fripte, un castron cu salată de vinete, un castron cu cremă din brânză de oaie, un castron cu pastă de măsline, o oală cu cartofi în sos roșu și un castron cu țelină, un castron mic cu pătrunjel, o farfurie mijlocie cu lămâi tăiate în patru, o tavă cu dovlecei în sos roșu, patru castroane medii cu iaurt, din care două și cu spanac, vreo cincizeci de castronașe, solnițe și sticluțe cu diferite mirodenii și cel puțin 120 de kile de brânză de oaie.
[...]
Mama lui Aylin vorbea ca o cascadă, ceea ce prezenta un mare avantaj, nu trebuia să-mi bat capul să îi mai și răspund. Am fost condus direct în salon, la vederea căruia am simțit nevoia să redefinesc conceptul de „kitsch“. S-ar fi zis că decoratorul făcuse înconjurul lumii ca să adune cele mai oribile ciudățenii special pentru acea încăpere. Un soi de tezaur al nimicurilor turistice. Ar fi de-a dreptul imposibil să înșir aici toate componentele acelei sintetice opere de artă, prin urmare mă limitez la un top 10 personal:
•    Locul 10: un portret al lui Atatürk cu ramă aurie, în care întemeietorul Turciei moderne privea gânditor spre depărtări, cu un drapel turcesc fâlfâind pe fundal. 
•    Locul 9: un arlechin din stofă cu fața albă, din porțelan, cu o lacrimă neagră la coada ochiului; cu paiete roz și perle argintii integrate în costum. 
•    Locul 8: un taur din plastic cu un torero din plastic, cu jachetă scurtă, cu paiete. Taurul era prevăzut cu săgeți înfipte în spate, utilizabile ca scobitori. 
•    Locul 7: un Turn Eiffel auriu, înalt de cel puțin patruzeci de centimetri, în vârful căruia cineva înfipsese un steag turcesc. 
•    Locul 6: o familie de lebede din cristal, formată din doi adulți și cinci pui – bine luminată în vitrină, astfel încât să redea un joc în culorile curcubeului. 
•    Locul 5: doi porumbei albi din porțelan, așezați pe o inimă roz, între care trona fotografia de nuntă a părinților lui Aylin. 
•    Locul 4: un tablou reprezentând Mecca, în ramă aurie, cu luminițe mul­tic­olore și ceas auriu, din care răzbea un ritm arăbesc din orăîn oră. 
•    Locul 3: o păpușă-bebeluș în mărime naturală, cu salopetă albă cu flori mici roz, pe care cineva brodase „Aylin“. 
•    Locul 2: o cascadă luminată din spate, cu ramă din oglindă argintie, în care apa dădea senzația că ar curge, grație unui efect de răsucire. 
• Locul 1 (tatatataaaaa): o capodoperă tridimensională cu ramă din bronz – din fundalul argintiu-auriu se ițea un splendid buchet cu petale alb-albastre lucrate din piele, cu tulpini auriu-fanat.